Cât de mult contează la alegeri cum arăți la chip? Campania electorală prin ochii unui cunoscut scriitor ieșean

Știți ce se spune că haina face pe om? E adevărat, oricât ar încerca unii să zică altceva, aspectul contează cel mai mult dintre toate. Așa cum și mărimea contează…

Și felul cum prezinți lucrurile contează la fel de mult. Tot ce ține de învelișul lucrurilor are o importanță capitală. Dacă Băsescu era un tip frumos la chip, înalt, atletic, dar care s-ar fi bâlbâit în ultimul hal și ar fi sărit de la o idee la alta, ori ar fi vorbit repezit precum Cîțu, nu cred că ar fi ajuns vreodată unde a ajuns. Trebuia să aibă cel puțin un atu care să-l facă interesant.

Esența n-are nicio importanță într-un final. Adică este exact invers decât se predă în școli ori scrie prin cărți: că mereu adevărul va ieși la iveală, că valoarea se va despărți de nonvaloare și va fi apreciată. Deloc! Ceea ce va ieși la suprafață va fi mereu lucrul cel mai arătos, cel mai bine prezentat, cel mai coerent, cel mai atrăgător. Dacă el se întâmplă să fie și bun, și adevărat, atunci e o coincidență fericită, dar nu obligatorie.

Dacă vrei să fii ascultat și să fii convingător, trebuie în primul rând să te îmbraci bine, să faci tot posibilul să îți îmbunătățești atitudinea, dicția, gestica, să emani optimism, încredere, speranță, bucurie. Altfel nimeni nu te va asculta. Dacă ai o idee bună și vrei să o scrii pentru a o împărtăși cu alții, trebuie neapărat să înveți mai întâi să așezi în pagină un text, să îți ordonezi frazele în așa fel încât un cititor să fie cucerit de ceea ce spui, altfel ideea ta interesantă și originală se va pierde în van. Sau chiar va fi furată de un tip atent la detalii și priceput la prezentare.

Și, mai presus de toate, trebuie să dovedești că ești bine intenționat, chiar dacă faci ceva rău. De-a lungul întregii istorii, eroii nu au fost altceva decât oameni care au știut să fie elocvenți, care au învățat ori s-au născut convingători și care au demonstrat cumva că au avut intenții bune.

Citeam deunăzi niște lucruri despre Corneliu Zelea Codreanu, pe al cărui tată, dacă nu știați, îl chema de fapt Zelenski, ulterior schimbându-și numele în Zelea, și am rămas uimit să aflu cât de departe a putut ajunge acel om în fapte antisociale, în crime, convins fiind, atât el, cât și simpatizanții lui, că face fapte bune. Iar oamenii s-au lăsat conduși de el pentru că știa să prezinte lucrurile în așa fel, să le învelească în haine atât de atrăgătoare, încât nimeni nu a mai crezut de la un punct încolo că se îndreaptă într-o direcție cu totul greșită.

Sau Napoleon Bonaparte. Azi este văzut ca unul dintre cei mai importanți strategi, ca un general genial, ca unul dintre cei mai mari conducători, dar foarte puțini se gândesc la el ca la un tiran care a trecut prin foc și sabie întreaga Europă și a ucis milioane de oameni, exact ca Hitler. Peste 2,7 milioane de morți din partea aliaților și aproximativ 2 milioane din partea francezilor, aproape 5 milioane în total! Nimeni nu face comparația între Napoleon și Hitler pentru că imaginea primului e învelită în culori mai frumoase, cadrul e mai romantic, figura lui călare ori privind în zări albastre care apare pe tablouri e una de film. Adevărul gol-goluț e că omul acela cu armata lui a terorizat un continent întreg. Aproape că nici nu mă mai interesează că a revoluționat justiția franceză, sistemul de guvernământ și altele asemenea. În primul rând a fost un tiran și un criminal, după aceea urmează altele.

Din acest motiv e bine să ai lângă tine mereu unul care să scrie bine ori să picteze bine. El trebuie să te surprindă în imagini frumoase, să scrie despre tine în termeni dintre cei mai elogioși și plăcuți urechii pentru că aia va rămâne, nu faptele tale concrete, crude, ci interpretarea lor, mâna a doua, cum ar veni.

E o diferență mare în ultimii ani între candidații și partidele ce participă la alegeri. N-a mai fost niciodată așa. Se vede de la o poștă că unii au înțeles ce trebuie să facă și cum să o facă, iar alții nu. Primii, sfătuiți de persoane specializate în marketing, promovare, își concentrează cea mai mare atenție pe imaginea lor și mai puțin pe fapte concrete, pe realizări, iar ultimii doar pe adevăr, proiecte concrete și esență, ceea ce e total insuficient.

Partidele care au un sistem bine pus la punct de organizare internă și de luptă electorală își rezervă energii și fonduri consistente pentru promovarea unei impresii care să fie cât mai plăcută publicului (nu reală!). Candidații lor sunt asistați îndeaproape de specialiști în makeup, fashion, body language, public speaking. Tot ce înseamnă sigle, simboluri, lozinci nu sunt întâmplătoare, ci gândite și realizate de una sau mai multe firme de promovare. Mesajele lor sunt scrise de indivizi sau firme care știu foarte bine ce și unde să pună cuvintele potrivite. E o artă acolo, o armată întreagă de oameni plătiți pentru a face ca unul sau câțiva să arate bine și să inspire încredere, atât. Restul sunt bla-bla-uri general valabile pentru toți.

În paralel o altă armată de oameni, plătiți și ei din fonduri publice, au grijă în secret absolut ca imaginea adversarilor politici să aibă de pierdut, atât în mediul fizic, dar mai ales în cel virtual. Ferme de trolli anonimi sunt permanent gata să intervină pentru a lansa atacuri de cele mai multe ori fără fundament real asupra unui adversar, în valuri succesive, sau pentru a răspunde în haită unor atacuri lansate de către ferme de trolli inamice.

De aceea, și numai de aceea, partidele mici și independenții nu au nicio șansă în alegeri. Adevărul spus și arătat de aceștia, proiectele lor nu vor ajunge nicăieri decât la câțiva prieteni, atacurile lor vor fi înăbușite din fașă de „câinii de pază” pregătiți special pentru așa ceva, de la „curțile” mari.

Prin urmare nu se mai pune de mult timp problema câștigului celui mai bun, mai competent, ci doar a celui care a avut o strategie mai bună, echipă cu oameni pricepuți și bani suficienți. Iar dacă mai adăugăm la asta și surplusul de „trupe” venite din exterior, trimise de grupuri de interese din afara țării, așa-zișii „mercenari” fără nume și fără naționalitate, dar care știu foarte bine ce și cum să lovească, este clar de partea cui va fi victoria. Votul omului de rând aproape că nu mai are nicio importanță, poate fi destul de ușor manipulat și anticipat dacă se cunoaște bine situația de pe câmpul de luptă.

Așadar, da, contează foarte mult fața candidatului. Oricât de prost și urât ai fi, echipa te va drege din condei. Succes ție, eroule!

Briscan Zara este scriitor și publicist